Sapte principii pentru cultivarea comunitatilor de practica

Cartea "Cultivating Communities of Practice: A Guide to Managing Knowledge" prezinta un trend nou in domeniul de management al cunostiintelor, acela al comunitatilor de practica. Acestea reprezinta grupuri de persoane dintr-un anume domeniu care impartasesc o problema sau un interes comun si colaboreaza pentru schimburi de idei si pareri.

 Principiile generale ale unei astfel de comunitati sunt prezentate in capitolul 3, “Seven Principles for Cultivating Communities of Practice”. Acesta incepe prin a prezenta principala caracteristica ale comunitatilor de practica, faptul ca sunt “vii”. Se face o comparatie intre un grup de ingineri din Silicon Valley care se intalnesc pentru a compara schemele unui nou chip si lucratorii sociali din Boston ce impartasesc povesti si isi ofera ajutor referitor la problemele specifice lucrului cu oamenii. In contrastul acestor doua intalniri exista acest numitor comun al unei comunitati care se dezvolta natural si in care membrii sunt interesati sa se implice in mod direct.

Capitolul prezinta punctual cele 7 principii pentru dezvoltarea unei comunitati de practica:

1. Proiectarea pentru evolutie
2. Dialog intre perspectivele interioare si exterioare
3. Acceptarea diferitelor nivele de participare
4. Spatii publice si private
5. Concentrarea pe valore
6. Imbinarea familiaritatii si a emotiei
7. Crearea unui ritm

Primul principiu se refera la modul de formare si evolutie a comunitatilor de practica. Acestea sunt caracterizate ca organice: iau nastere datorita unei nevoi sau unei dorinte de dialog si se pot baza pe relatii sociale deja existente. Organizarea trebuie sa fie nerestrictiva, fara deadline-uri si fara o dezvoltare prestabilita. Odata atrasi membrii in comunitate, acestia isi vor dezvoltate relatiile proprii si se va putea observa evolutia libera a acesteia.

Cel de-al doilea principiu se refera la deschiderea comunitatii catre idei exterioare. Membrii trebuie sa poata aduce observatii din surse externe si ar trebui studiate alte comunitati de acelasi fel pentru a se observa modalitati de dezvoltare ale propriului grup. Se da aici exemplul unei comunitati dezvoltate pe un profil tehnic, care ducea lipsa de experti in domeniu. Dupa observarea modului in care o alta comunitate implica persoane din exterior coordonatorul a realizat ca de fapt problema era la nivel restrictii de business in dezvoltarea noii tehnologii si a inceput sa regandeasca scopul propriei comunitati.

Principiul trei este poate cel mai important si anume acceptarea diferitelor niveluri de participare din partea membrilor sau a persoanelor ce doresc sa se implice. Exista astfel mai multe tipuri de membrii care aduc insa un aport la fel de important comunitatii. Membrii de baza sunt cei care organizeaza proiecte si participa in mod activ la discutii, introduc idei si coordoneaza intr-un mod liber comunitatea. Aici se diferentiaza si cate un coordonator central in astfel de comunitati, care are rol de directionare din punct de vedere a interactiunilor mai mult decat din punct de vedere al subiectelor discutate. Membrii de baza reprezinta doar 10-15% din comunitate. Pe langa acest grup se remarca membrii activi, cei care vin in mod regulat la intalniri si participa la discutii cu o intensitate mai mica decat a grupului de baza. Si acest tip de membrii au o pondere mica intr-o comunitate de practica, poate 15-20%. Majoritatea comunitatii este formata de fapt din membrii periferici, care rareori participa si observa din afara discutiile fie datorita faptului ca observatiile lor nu sunt semnificative, nu au autoritate sau nu au timp sa se implice in mod activ. Acceptarea acestui tip de membrii este foarte importanta pentru o comunitate. Desi aportul lor nu esti vizibil in activitatea zilnica a comunitatii acestia sunt in continuare conectati la evolutia comunitatii si observa atat problemele subiectului de discutie cat si ale grupului in general. Acestia pot porni discutii private ca o poarta de intrare in activitate sau pot sa duca mai departe principiile observate intr-o alta comunitate. Ideea de baza este ca acesti membrii sa nu se fie obligati sa participe ci sa simta ca isi doresc acest lucru de la sine.

Al 4-lea principiu se refera la confortul membrilor in cadrul comunitatii. Acestia trebuie sa beneficieze atat de spatii publice in care sa participe la discutii cu toti membrii prezenti cat si de locuri private in care pot discuta in grupuri restranse. Aceste dimensiuni pot fi delimitate fizic sau pot fi reprezentate de medii de intalnire virtuale insa pentru evolutia unei comunitati de practica interactiunea este foarte importanta iar aceasta are loc cel mai usor cand membrii sunt in largul lor, o sesiune in care doi membrii care nu se cunosc raman sa discute o problema fiind considerata una de succes.

Principiul 5 se refera la concentrarea pe valoare nu neaparat in ideea scopului comunitatii ci sa se gaseasca valori prin interactiunile dintre membrii. Se poate ajunge, odata cu evolutia comunitatii, la concluzia ca adevarata valoare a acesteia este data de dezvoltarea unui sistem de cunostiinte.

Al saselea principiu este strans legat de componenta “vie” a comunitatii de practica. Pentru ca membrii sa fie implicati acestia trebuie sa se simta atat relaxati cat si pasionati de activitatea comunitatii. Astfel, activitatile de rutina ofera stabilitatea necesara pentru dezvoltarea relatiilor iar evenimentele ce necesita implicare emotionala starnesc interesul membrilor, cum ar fi o discutie in contradictoriu in forum-ul public.

Atunci cand se creaza un ritm pentru comunitate trebuie sa se ia in cosiderare faptul ca prea multe activitati pot fi suprasolicitante pentru membrii pe cand un ritm lent duce la incetarea interactiunilor. Acest principiu necesita o cunoastere de catre coordonatori a relatiilor din comunitate precum si trebuie particularizat in cadrul fiecarui grup.

Pentru a dezvolta o astfel de comunitate regulile generale pentru design-ul unei intalniri nu pot fi impuse in mod traditional. Comunitatea trebuie sa se dezvolte de la sine, sa fie dinamica si libera, membrii sa se simta confortabil si sa existe relatii atat sociale cat si profesionale. Rolul unui coordonator, desi nu la fel de solicitant ca, este de necontestat intr-o astfel de comunitate. Atata timp cat exista interes din partea membrilor participanti aceasta se poate dezvolta de la sine fara interventie externa sau coordonare insa este importanta mentinerea unui ritm si a cultivarii relatiilor in cadrul acesteia. Coordonatorul trebuie sa supravegheze dinamicitatea comunitatii mai mult decat atingerea scopului acesteia.

Al treilea val, Alvin Toffler - recenzie si pareri

Autor :  Alvin Toffler
An aparitie : 1980

"Daca Al Doilea Val a generat o societate de masa, Al Treilea Val ne demasifica, purtand intregul sistem social spre un nivel mult mai inalt de diversitate si complexitate.""O ciocnire de valuri"

Cartea “Al treilea val” este un must-read pentru pasionatii de istorie, psihologie , management si, nu in ultimul rand, pentru cei care au de gand sa se implice proactiv in ceea ce se numeste "Tehnologia Informatiei". Per ansamblu, cartea prezinta un overview din punct de vedere istoric al ultimelor doua etape ale civilizatiei umane intr-un mod obiectiv urmand ca apoi sa proiecteze si sa anticipeze o descriere a unei a treia etape, care la momentul scrierii cartii, era in plin proces de dezvoltare din cauza schimbarilor  pe intreaga suprafata a globului.

    Cartea se bazeaza pe aspecte ca societatea, cultura, mass-media, computerele si domeniul tehnologiei informatiei, dar ca si ansamblu, cartea reda o parte a tranzitiei umane vazuta prin toate acestea, structurata sub forma a trei "valuri" . Aceste trei  "valuri" descriu trei tipuri diferite de societate in ordine secventiala.

    Cartea este scrisa acum 30 de ani, asa ca la momentul actual poate parea un pic prea optimista si un pic invechita, insa ea prezinta o relatare cat se poate de reala a epocilor anterioare si o previziune foarte plauzibila pentru ceea ce a urmat si ceea ce inca mai urmeaza sa se intample.

    Primul val prezinta o economie preponderent agrara care a inceput acum mii de ani si in care populatia isi produceau singuri bunurile pentru consumul propriu. La inceputuri nu exista conceptul de schimb , insa ulterior s-a reusit dezvoltarea societatii din acest punct de vedere . Primul val ‘a supravietuit’ pana in jurul anilor 1700, cu toate ca inca mai exista societati primitive in unele zone ale planetei .

    In timpul primului val, oamenii preferau sa stea intr-un singur loc, dezvoltandu-si un simt al ciclicitatii timpului. Oamenii din primul val se incadrau in doua categorii : civilizati si primitivi. Pe de o parte cei primitivi traiau in triburi si principalele activitati erau constituite din vanat si pescuit, in timp ce acolo unde aparea o prima forma a agriculturii, apareau si primele semne de civilizatie. Pamantul era baza a tot ceea ce insemna viata, cultura, economie, familie sau alte tipuri de clase sociale.      

    Apar conflicte referitoare la drepturile de posesie intre fermieri. Principala sursa de energie era constituita de muschii animalelor sau de soare, apa si vant. Cu trecerea timpului apar si primele inventii, cum ar fi: catapultele si presele de vin. In ceea ce priveste modul de comunicare, indiferent de perioada, acesta se realiza fata in fata. In aceasta perioada fiecare familie isi producea propriile bunuri de consum si doar putini, cei din elita, isi permiteau sa sustraga din surplusul oamenilor de rand, agricultori la baza. Din cauza faptului ca nu existau metode de pastrare a hranei pe o perioada mai indelungata sau de transport a acesteia, stapanii confiscau din hrana oamenilor de rand.

    In concluzie,  in perioada primului val, societatea era bazata pe agricultura, pe forta animalelor, fiecare familie producandu-si propriile bunuri. Comertul nu era foarte dezvoltat la inceput si se realiza cu greutate. Ca si inovatii care au dat startul celui de al doilea val pot fi amintite urmatoarele : ceasurile exacte si tiparul care permitea duplicarea la scala mare a informatiei tiparite .

   Al doilea val apare odata cu revolutia industriala in care societatile si-au accelerat economia folosind ca si metoda de generare a energiei combustibilii (petrol, gaz) din resursele pamantului. Toate plecau de la premiza ca acestea sunt infinite. Toate acestea au facut posibila productia in masa. Tot in aceasta perioada s-au pus bazele notiunii de corporatie. Tot mai multe organizatii de stat cum ar fi scolile, bisericile sau spitalele au preluat modelul organizational de la fabrici. In ceea ce priveste informatia, odata cu aceste dezvoltari era nevoie de prelucrarea unei mari cantitati de informatie care nu se mai putea distribui pe vechile canale, asa aparand posta, telegraful, telefonul sau radio-ul.  In ceea ce priveste statutul omului in societate, se pune problema atingerii a trei puncte de catre cei ce se numeau muncitori, si anume : punctualitate, obedienta si munca repetitiva.

    Daca pana acum vorbeam de viata ca fiind impartita in productie si consum, acum odata cu al doilea val, din cauza stocurilor de bunuri, in viata majoritatii oamenilor apare conceptele de vanzare, schimb, serviciu, ceea ce ii facea pana si pe fermieri sa nu mai fie capabili sa isi asigure singuri toate cele necesare traiului de zi cu zi. Aproape toti au devenit dependenti de bunurile produse de altii.

    Principalele componente ale societatii din timpul celui de-al doilea val sunt reprezentate de familia de tip nucleu,  educatia bazata pe industrie si conceptul de corporatie. Cuvantul de baza pe care Alvin Toffler il foloseste in carte pentru a descrie al doilea val este “mass”, care se refera la productia in masa, distributia in masa, reactia in masa, educatia, consumul, distrugerea si recrearea in masa. Combinand toate acestea cu ideea de standardizare , centralizare, concentrare si sincronizare, se ajunge la ideea de birocratie.

    Totul era standardizat, de la teste la educatie, la salarii sau orele de pranz.  Apare conceptul de specializare care aduce cu el profesiile muncitorilor. Oamenii ce au trait in perioada celui de-al doilea val se confruntau diferit cu timpul. Intr-un sistem dependent de piata, timpul insemna bani, intrucat masinile industriale scumpe nu puteau fi oprite din productie. Societatea a devenit foarte dependenta de depozitele de petrol. Deasemenea, a aparut concentrarea oamenilor in zone mari urbane prin migrarea lor de la sate. Conceptul de centralizare a fost practicat in domeniul afacerilor sau in politica.

    Al doilea val creeaza un stil de comportament mai ales pentru copiii acestei perioade, si anume : obsesia timpului, migrarea de la sat la oras, coordonarea minutioasa si individualizarea.

    In concluzie, al doilea val care isi are inceputul in jurul secolului al 18-lea, descrie o societate industriala cu masini care inlocuiesc forta animala si cu urbanizarea societatii. Productia in masa duce la nasterea unei noi forme de economie si adoptia unor noi concepte manageriale cum ar fi standardizarea, specializarea, centralizarea si sincronizarea.

    Al treilea val se refera la societatea post-industriala. Incepand cu sfarsitul anilor 1950 deja o parte din tari incep sa se detaseze de perioada celui de-al doilea val si sa treaca in ceea ce Alvin Toffler numeste societatea celui de-al treilea val.  Asa cum perioada industriala a luat nastere din era agricola, asa si "era informationala" cum o numesc unii, a luat nastere din era industriala.

    In carte se spune ca in al treilea val, pentru civilizatia care va trai in aceasta perioada, materia prima va fi reprezentata de informatie. Cu informatia care devine mult mai importanta decat era pana acum, noua civilizatie va restructura educatia, va redefinii cercetarea stiintifica si bineinteles va reorganiza tot ceea ce inseamna comunicare mass-media. Alvin Toffler presupune ca cea mai frapanta schimbare in aceasta perioada va fi mutarea muncii din birouri si fabrici inapoi in mediul domestic.

    Vor aparea noi tehnologii care vor da nastere unor noi industrii. Se va naste ceea ce se numeste tehnologie spatiala. Asa cum, pana acum, pamantul a oferit multe resurse omenirii, in aceasta perioada se va descoperii si importanta a ceea ce marile si oceanele ne pot oferii. Deasemenea, in ceea ce priveste domeniul geneticii, vor exista descoperiri majore care vor putea modifica de la natura plantelor pana la cea a oamenilor. Media nu se va mai adresa maselor ci va fi impartita pe segmente bine definite. Va disparea familia de tip nucleu. Cheia civilizatiei din aceasta perioada este, dupa spusele autorului, flexibilitatea. Oamenii o sa munceasca ce vor, unde vor si pentru cine vor. Oamenii vor prefera sa fie platiti mai putin insa se vor putea bucura de mai mult timp liber pentru propriile pasiuni. Adaptabilitatea isi va spune cuvantul in ceea ce priveste relatiile inter-umane.

    Multe din cele prezentate de Alvin Toffler in carte au avut loc, insa multe din ele inca se lasa asteptate , avand in vedere ca acest al treilea val inca nu s-a terminat. Cu siguranta nu va fi ultimul, intrucat se asteapta schimbari majore in ceea ce priveste societatea umana.

    Cu siguranta cartea te captiveaza intrucat vorbeste de realitatea umana, insa ea va fi perceputa in moduri diferite de generatii, mai ales de cei care o citesc acum. Cu siguranta pentru cei care au rasfoit-o in perioada in care a fost publicata, caracterul fictional era mult mai pronuntat. Spre deosebire de aceia, generatia actuala, din care fac parte si eu, poate analiza deja daca o parte din cele presupuse de Alvin Toffler s-au intamplat sau nu.  Ca si minusuri ar fi de mentionat lungimea acesteia si exemplele istorice care de multe ori scad interesul. Cat despre domeniul IT, Alvin Toffler nu ar fi putut fi in stare sa anticipeze rapiditatea cu care acesta s-a dezvoltat. Per ansamblu este o carte care merita citita si care poate trezi destul de usor interesul, fiind o baza pentru a cerceta domeniul societatii informationale.